Experiment: o dimineață fără țigară
Fumatul, ca orice dependență, este folosit de fumători, inconștient, pentru a acoperi o nevoie emoțională neîmplinită sau ca mod de a suporta ceva neplăcut sau chiar dureros, ce nu poate fi evitat?
În plus, obiceiul se instalează chiar și în lipsa contextului inițial, pentru că rămâne asociat unei emoții pozitive sau stării de „mai bine”.
➡️ Exemplu:
☕🚬 Obicei:
Fumezi dimineața la cafea.
⚙ Cum s-a format:
Când abia deprindeai obiceiul fumatului, ai văzut că alții fac așa, nu ți-a venit ție ideea să „bei țigara în timp ce fumezi cafeaua”. Ai aflat de la alții că fac așa ÎNAINTE să înceapă ziua de muncă. De asemenea, poate la început ai fumat țigara la cafea ÎMPREUNĂ cu cineva: „hai să bem o cafea și să fumăm o țigară”. În timp, ai ASOCIAT țigara la cafea cu starea de bine pe care ți-o dă un moment de respiro (înainte ca ziua să înceapă, cu tot stresul ei) sau apropierea umană (socializare). Ambele (momentul de respiro înainte de o nouă zi și socializarea) sunt importante pentru starea de bine. Așa că țigara, pur și simplu, s-a asociat cu ele, deși le poți avea și fără țigară.
🔎 Ce se întâmplă în prezent:
Fumezi dimineața la cafea (singur/ă sau cu cineva) și obții o stare de bine. Dar dacă ai bea cafeaua cu cineva FĂRĂ ȚIGARĂ sau dacă ai păstra acest moment matinal doar pentru tine, FĂRĂ ȚIGARĂ, pentru că nu neapărat țigara te face să te simți bine, cât o conversație relaxată sau un moment de liniște, al tău cu tine, înainte să înceapă ziua?
💡 Începe O ZI (una singură!) doar cu o cafea și, eventual, cu cineva care nu fumează. Nu fuma deloc cât timp durează cafeaua și întâlnirea cu persoana respectivă. Poți să fumezi în restul zilei cum obișnuiești, dar fă această excepție O DATĂ, într-o dimineață, și observă ce simți (în afară de neliniștea pe care o simți când vrei să iei o țigară, și care trece după câteva minute, mai ales dacă o amâni: „fumez un pic mai târziu”).
Dacă te întrebi „cum mă las de fumat”, începutul poate fi acest experiment.
Succes!