Nicotina este alcaloidul principal din frunzele de tutun.
În prezent, circa 18% din populația globului fumează, iar consumul global de tutun continuă să crească, în mod special în țările în curs de dezvoltare; la această creștere contribuie și influența propagandei agresive a companiilor multinaționale producătoare de tutun.
Nicotina pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie și cutanată. Pe măsură ce nicotina intră în organism este rapid distribuită în sânge. Metabolizarea are loc în ficat (circa 80-90%), iar eliminarea are loc mai ales pe cale renală, dar se poate elimina mai ales prin plămâni, transpirație, salivă.
Nicotina produce dependență de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca și cocaina, 95-100% din fumători fiind dependenți.
Dependența de nicotină poate fi:
- Comportamentală și socială – se asociază cu anumite momente ale zilei: așa numită „țigară la cafea”.
- Psihică – corespunde nevoii menținerii beneficiilor pe care le aduce nicotina fumătorului: senzația de plăcere, descărcare, satisfacție, stimulare intelectuală, stimulare generală. Nicotina este singurul drog care stimulează funcțiile cognitive pe timp scurt, fumătorul fiind tentat în mod inconștient a începe o nouă țigară pentru a regăsi amintirea acelor senzații. Pentru a învinge această dependență sunt necesare activități compensatorii: mișcarea în aer liber, exerciții de relaxare.
- Fizică – se instalează numai după cîțiva ani. Fumătorii cronici fumează în primul rând pentru a evita acel sentiment de lipsă, care se manifestă prin nervozitate, irascibilitate, tulburări ale concentrării. Dependența fizică este ușor de tratat prin intermediul terapiei de substituție: plasturele cu nicotină, gumele de mestecat pe bază de nicotină.
Combinând aceste tipuri de dependență se formează urmatoarele grupe de fumători:
- Fumătorul ce prezintă dependență pur comportamentală. Acest tip de fumător consumă mai puțin de 5 țigări pe zi, iar stoparea fumatului și reluarea este fără efort.
- Fumătorul cu dependență comportamentală și psihică care fumează pentru a regăși efectele psihoactive ale nicotinei. Consumă în general 20 sau mai multe țigări pe zi (în funcție și de împrejurări).
- Fumătorul cu dependență fizică asociată unei dependențe comportamentale, fumează mai mult de 20 țigări pe zi (consum constant).
Simptomele abstinenței la nicotină apar la câteva ore de la ultima țigară, ating un maxim în câteva zile și regresează în câteva săptămâni.
Sevrajul la nicotină se caracterizează prin:
- nevoia presantă de a fuma
- anxietate
- iritabilitate
- neliniște, enervare
- deprimare sau depresie
- creșterea apetitului
În încercarea de abandonare a fumatului o componentă importantă, o reprezintă dorința irezistibilă, recunoscută că un obstacol major. Factorii comportamentali au de asemenea importanță, putând influența gravitatea abstinenței. Mirosul, vederea, atingerea unei țigări, ritualul obținerii, manipulării, aprinderii și fumatul în sine sunt toate asociate cu senzații plăcute și pot să facă abstinența mai dificilă pentru majoritatea fumătorilor.
Unele studii relevă o relație între dezvoltarea dependenței de nicotină și a celei de alcool. Astfel, s-a arătat că, în cazul celor care fumează mai mult de 30 de țigări pe zi, ca și al celor care au început să fumeze mai devreme de vârstă de 17 ani există un risc de 4 ori mai mare de a dezvolta dependența de alcool.