Nefumatorul de langa tine – obiceiuri si argumente

Nevoia de acceptare in grupuri, formate din fumatori, trebuie tratata cu scepticism de catre persoanele care nu consuma tutun. Evitarea riscurilor la care ma expun petrecand mult timp alaturi de persoane care fumeaza trebuie sa primeze in fata dorintei de a-mi crea un fals statut social.

Fumatori sau nefumatori, o proportie covarsitoare dintre noi, suntem expusi la fumul de tigara, zi de zi. Un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii a demonstrat ca peste 75% dintre fumatori consuma tutun la locul de munca, 50% dintre acestia fumeaza la locul de munca in spatii inchise, iar 57% fumeaza in prezenta colegilor de munca nefumatori. Daca la locul de munca, teoretic, se poate evita pauza de tigara, acasa gradul de expunere la fumul de tigara nu poate fi controlat. Acelasi studiu releva faptul ca mai mult de 75% dintre fumatori isi consuma viciul in prezenta altor membri nefumatori ai familiei. Procentul celor care sunt constienti de pericolul pe care il reprezinta fumul de tigara pentru cei din jur, este de peste 90%. Aceste cifre indica faptul ca exista mai degraba o problema de atitudine, atat in cazul celor care fumeaza cat si in cazul nefumatorilor.

Fumatorii ar trebui sa-si asume responsabilitatea alegerii facute si sa renunte sa mai fumeze in preajma persoanelor nefumatoare. Totul depinde de vointa ta. Aprecierea celorlalti vine, indiferent de situatie sau grup, din „m-am lasat!”, nu din „ai o tigara?”. Esential este sa intelegi de ce sa te lasi de fumat sau de ce sa nu tragi acea prima tigara. Cum renuntarea nu poate fi brusca, trebuie rabdare si intelegere, atunci cand dependenta de nicotina este prezenta. Problema ar fi ca doar 30% dintre fumatori sunt dependenti de nicotina. Restul de 70% au o dependenta, fie comportamentala, fie sociala. In cazul acestora, medicamentatia este, practic, inutila. Trebuie sa scape de anumite tabieturi, de obicei, inlocuindu-le cu altele mai sanatoase. O metoda prin care sa-i putem convinge pe fumatori sa renunte, se refera la constientizarea acelor situatii in care, prin reflex, o persoana aprinde o tigara. Odata identificata acea situatie, ea poate fi evitata sau reactia poate fi inlocuita. Usor de zis, greu de facut. Fumatorii trebuie sa accepte sa se schimbe si sa primeasca ajutor. Inscrierea intr-un program de renuntare la fumat e, poate, primul pas in incetarea definitiva de a consuma tutun. In aceste programe, ca de exemplu cel realizat de Institutul de Pneumologie Dr. Marius Nasta, fumatorii sunt asistati si psihologic.

O persoana care nu fumeaza poate sustine eforturile fumatorilor de langa ei, de a se lasa de acest viciu. Impreuna pot stabili un program de renuntare treptata sau sa hotarasca o data la care sa se renunte si sa-si noteze permanent etape ale procesului de scapare de obiceiul de a fuma. Cei care fumeaza trebuie incurajati sa-si pastreze o atitudine pozitiva fata de renuntarea la fumat si sa fie constienti de beneficiile pe care le aduc persoanelor de langa ei prin faptul ca nu mai fumeaza.

Unii dintre cei care fumeaza au tendinta de a „romanta” fumatul, declarand trasul din tigara ca fiind „singura clipa de placere pe care mi-o mai pot permite” sau „singurul meu viciu”. Fumatorul trebuie sa renunte la fumat pentru el sau, macar pentru binele celor apropriati. Cifrele mari, care apar, cand se expune numarul victimelor fumatului, sunt, desi alarmante si demne de luat in seama, departe de individ. Efect asupra fumatorului il au decat motivatiile imediate, cum ar fi sanatatea celor la care tine, semnalate chiar de cei din urma.