Lupta cu dependenta se castiga prin vointa

Situatiile in care dependentii inraiti de nicotina au reusit sa renunte sau macar sa inceapa procesul de renuntare la acest viciu sunt exemplele de care avem nevoie in lupta impotriva fumatului. Motivatiile acestor persoane sunt esentiale in intelegerea pasilor grei pe care trebuie sa-i faca fumatorii in incercarea lor de a renunta.

Mihai Bara este un astfel de exemplu. Soferul, dependent de nicotina, s-a confesat intr-un interviu dat cotidianului Gandul: „Cand plecam in traseu prin tara, fumam peste 4-5 pachete pe zi„. Domnul Bara a gasit in pretul ridicat al tigarilor motivatia necesara pentru a renunta la fumat. La prima incercare de a renunta la tutun, Mihai Bara nu a reusit sa isi atinga scopul. Dupa doua zile situatia in care se afla l-a speriat destul de rau. A propus sa renunte incepand dintr-o vineri, dar pana duminica, deja tremura necontrolat, din cauza sevrajului nicotinic. S-a intors la viciu, in ciuda protestelor din partea membrilor familiei.

La insistentele celor apropiati, Mihai Bara incearca din nou sa renunte la fumat, de data aceasta avand o abordare diferita. Soferul s-a inscris in programul de renuntare la fumat al Institutului de Pneumologie „Marius Nasta”. Astfel, cu doua pilule pe zi si consiliere psihologica, in doua saptamani, Mihai Bara a ajuns sa fumeze mai putin de un pachet pe zi. Drumul spre renuntare nu este, insa, simplu. Efectele sevrajului se simt puternic. „Am momente cand transpir abundent iar capul ma doare si sunt ametit. Nu mai pot dormi la fel de mult in timpul noptii. Ziua trebuie sa am o preocupare pentru maini. Am un carlig cu care imi blochez centura de siguranta la masina si o mingiuta cu care ma joc permanent”, isi descrie Mihai Bara lupta impotriva propriului viciu, pe care este determinat sa o castige.

Un alt caz prezentat de Gandul este cel al proiectantului in constructii, Stamo Valentin, in varsta de 65 de ani. Acesta obisnuia sa fumeze, in medie, trei pachete de tigari pe zi. Viata membrilor familiei Valentin devenise „impregnata” cu fumul din tigarile trase de domnul Stamo. „Desi sotia mea ma mustra civilizat, in momente de tandrete eram ca si cum ai fi sarutat un closet. Toata casa putea a tutun, fumul intrase in haine, in mobila, chiar si in pereti„, isi aminteste domnul Valentin.

Primele semne ale efectelor daunatoare ale tutunului le-a simtit cand a inceput sa se sufoce atunci cand facea efort. Dupa ceva vreme au inceput sa-i cada dintii, intregi, incepand cu cei din fata. Atunci cand si-a dat seama ca cheltuia o treime din salariu pe tutun, Stamo Valentin a hotarat sa traga linie. A cerut asistenta medicala la Institutul de Pneumologie si a intrat in programul de renuntare la fumat. In mai putin de jumatate de an de la inscriere, sanatatea proiectantului este din ce in ce mai buna iar Stamo Valentin este mandru de progresele sale in incercarea de a renunta la fumat.